Pe vremea binecredinciosului împărat grec Alexie şi a patriarhului Constantinopolului, Nicolae, ismailitenii au robit pămîntul creştin pînă la Antiohia şi Ierusalim şi au pustiit cu foc şi cu sabie toate cetăţile şi satele, bisericile şi mănăstirile; iar pe cei ce au scăpat de sabie, bărbaţi, femei şi copii, i-au robit şi toate părţile acelea le-au luat în stăpînirea lor. Au pustiit atunci şi cetatea Mirelor, din Lichia, unde se aflau cinstitele moaşte ale Sfântului Nicolae. Toate acestea s-au făcut cu voia lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre cu care mîniem foarte mult pe Domnul şi întărîtăm pînă la amărăciune îndelunga Lui răbdare, precum zice pentru cei păcătoşi în psalmi: Amărît-au pe Cel Preaînalt... Pentru că, Dumnezeu prea mult Se mîhneşte de fărădelegile poporului ce vieţuieşte fără de pocăinţă; atunci nu cruţă nici pe sfinţii Săi, nici ascultă rugăciunile plăcuţilor Săi. Dar a voit Domnul, să se aducă cinstitele moaşte ale Sfîntului Nicolae, plăcutului Său Sfânt Nicolae, din cetatea cea pustiită, Mira, în cetatea Bari din Italia.
I s-a arătat Sfîntul Nicolae unui preot din Bari, cerându-i să trimită oameni la Mira Dumnezeul meu". Auzind aceasta credincioşii a zis: "Astăzi a preamărit Domnul mila Sa, spre poporul Său şi spre cetatea noastră". Au rînduit trei corăbii şi au ales nişte oameni temători de Dumnezeu, care din precauţie au umplut corăbiile lor cu grîu şi au plecat, făcîndu-se că merg la neguţătorie. Au ajuns cu bine în Antichia unde au vândut grîul şi, auzind de la alţi negustori veneţieni, cum că şi ei au de gînd să meargă la Lichia, în cetatea Mirei, pentru moaştele Sfîntului Nicolae, varenii s-au sîrguit ca să-i întreacă pe dînşii. Deci, mai degrabă călătorind şi mai iute înotînd, fiindcă Dumnezeu purtase de grijă spre ajutorul lor, au ajuns la malul cetăţii Mirelor şi, întrebînd pe nişte monahi de biserica sfîntului şi moaştele lui, ca să se închine lor. Dînd la o parte pardoseala bisericii şi săpînd pămîntul, au găsit racla sfîntului plină de mir binemirositor. Au turnat mirul în vasele lor şi purtând pe braţe moaştele sfîntului au mers la corabie, însoţiţi de doi dintre monahi, şi, feriţi de furtuni au ajuns peste unsprezece zile la Bari în Duminica de 9 mai la vremea Vecerniei. Poporul îndată a ieşit întru întîmpinare împreună cu episcopii, preoţii, monahii şi tot clerul bisericesc, bărbaţi, femei şi copii, cu făclii şi tămîie, cîntînd şi lăudînd pe Dumnezeu şi au pus preasfintele moaşte în biserica Sfîntului Ioan Înaintemergătorul, care era lîngă mare. Îndată şchiopii şi orbii, surzii şi îndrăciţii, cum şi cei cuprinşi de tot felul de boli, atingîndu-se de moaştele sfîntului, au fost tămăduiţi. Luni de dimineaţă erau patruzeci şi şapte de bărbaţi şi de femei tămăduiţi; marţi, douăzeci şi două; miercuri, douăzeci şi nouă; joi dimineaţa a tămăduit pe un om surd, care fusese cinci ani într-acea neputinţă.
După aceasta, au ferecat o raclă de argint cu pietre de mult preţ şi au aurit-o peste tot. În anul al treilea după aducerea cinstitelor moaşte de la Mira Lichiei, au pus totul într-o raclă de argint cu pietre scumpe într-o nouă biserică de piatră special zidită, cu praznic 9 mai.Din acest mormânt, săpat la aproximativ doi metri sub pământ, pentru că au vrut să fie protejate de eventualele invazii sau profanări, se spune că izvorăşte un lichid incolor (un fel de aghiazmă, un mir mai fluid), care se numeşte Mana sau Santa Mana. O dată pe an, episcopul locului face o slujbă şi extrage cu o seringă această Santa Mana, pe care o amestecă cu apă, o binecuvintează şi apoi o împarte credincioşilor.
O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în Biserica „Sf. Gheorghe“ Nou din Bucureşti.
I s-a arătat Sfîntul Nicolae unui preot din Bari, cerându-i să trimită oameni la Mira Dumnezeul meu". Auzind aceasta credincioşii a zis: "Astăzi a preamărit Domnul mila Sa, spre poporul Său şi spre cetatea noastră". Au rînduit trei corăbii şi au ales nişte oameni temători de Dumnezeu, care din precauţie au umplut corăbiile lor cu grîu şi au plecat, făcîndu-se că merg la neguţătorie. Au ajuns cu bine în Antichia unde au vândut grîul şi, auzind de la alţi negustori veneţieni, cum că şi ei au de gînd să meargă la Lichia, în cetatea Mirei, pentru moaştele Sfîntului Nicolae, varenii s-au sîrguit ca să-i întreacă pe dînşii. Deci, mai degrabă călătorind şi mai iute înotînd, fiindcă Dumnezeu purtase de grijă spre ajutorul lor, au ajuns la malul cetăţii Mirelor şi, întrebînd pe nişte monahi de biserica sfîntului şi moaştele lui, ca să se închine lor. Dînd la o parte pardoseala bisericii şi săpînd pămîntul, au găsit racla sfîntului plină de mir binemirositor. Au turnat mirul în vasele lor şi purtând pe braţe moaştele sfîntului au mers la corabie, însoţiţi de doi dintre monahi, şi, feriţi de furtuni au ajuns peste unsprezece zile la Bari în Duminica de 9 mai la vremea Vecerniei. Poporul îndată a ieşit întru întîmpinare împreună cu episcopii, preoţii, monahii şi tot clerul bisericesc, bărbaţi, femei şi copii, cu făclii şi tămîie, cîntînd şi lăudînd pe Dumnezeu şi au pus preasfintele moaşte în biserica Sfîntului Ioan Înaintemergătorul, care era lîngă mare. Îndată şchiopii şi orbii, surzii şi îndrăciţii, cum şi cei cuprinşi de tot felul de boli, atingîndu-se de moaştele sfîntului, au fost tămăduiţi. Luni de dimineaţă erau patruzeci şi şapte de bărbaţi şi de femei tămăduiţi; marţi, douăzeci şi două; miercuri, douăzeci şi nouă; joi dimineaţa a tămăduit pe un om surd, care fusese cinci ani într-acea neputinţă.
După aceasta, au ferecat o raclă de argint cu pietre de mult preţ şi au aurit-o peste tot. În anul al treilea după aducerea cinstitelor moaşte de la Mira Lichiei, au pus totul într-o raclă de argint cu pietre scumpe într-o nouă biserică de piatră special zidită, cu praznic 9 mai.Din acest mormânt, săpat la aproximativ doi metri sub pământ, pentru că au vrut să fie protejate de eventualele invazii sau profanări, se spune că izvorăşte un lichid incolor (un fel de aghiazmă, un mir mai fluid), care se numeşte Mana sau Santa Mana. O dată pe an, episcopul locului face o slujbă şi extrage cu o seringă această Santa Mana, pe care o amestecă cu apă, o binecuvintează şi apoi o împarte credincioşilor.
O parte din mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se află în Biserica „Sf. Gheorghe“ Nou din Bucureşti.
0 comentarii
Trimiteți un comentariu